Pentru mine, cea mai dificilă parte a vieții de mamă la început de drum a fost să navighez printre tonele de mesaje contradictorii în ceea ce privește somnul bebelușilor. Mi-ar fi plăcut să îmi spună cineva la început că cel mai important lucru este să-mi ascult instinctul și copilul, să filtrez cu atenție informațiile pe care le consum, să nu iau de bun tot ce citesc, să fiu precaută și să privesc cu un ochi critic acest domeniu.

Din proprie experiență, dar și din experiența multor alte mame, găsiți aici câteva sfaturi care m-ar fi ajutat tare mult atunci când a început călătoria mea ca mamă.

10 greșeli pe care să nu le facem:

1. Să forțăm un anumit program de somn

Fiecare copil este diferit. În loc să încercăm să respectăm un program predeterminat, mai bine să ne lăsăm ghidate de proprii copil, să încercăm să le înțelegem nevoile și să le ascultăm indiciile pe care ni le oferă. Aici găsiți ghidul meu despre programul de somn și perioadele de veghe.

2. Să credem că e vina noastră

Felul cum dorm bebelușii noștri nu reflectă abilitățile noastre de părinți. Trezirile sunt o parte normală și necesară (protectivă) a dezvoltării lor. Nu ar fi ciudat să folosim somnul partenerilor noștri ca indicator al felului cum ne descurcăm noi, ca soții?

3. Să ignorăm ceea ce e biologic normal

Este esențial să înțelegem aspectele biologice ale somnului bebelușilor, nevoia naturală a lor de a fi aproape de părinți și faptul că trezirile lor pentru hrană sau pentru a ne simți aproape sunt firești.

4. Să nu ne ascultăm instinctul

Sigur că sfaturile altor părinți sau ale specialiștilor și cărțile pot fi valoroase. Însă nu trebuie să uităm că noi suntem experții în ceea ce privește copiii noștri. Este nevoie de multă practică, dar ideal este să filtrăm și să adaptăm ceea ce citim în funcție de propriile valori și de nevoile noastre și ale copiilor noștri unici.

5. Să nu vedem umanitatea din bebeluși

Bebelușii noștri nu sunt roboți care trebuie programați sau antrenați. Sunt ființe sensibile demne de respect, de afecțiune și de protecție. La fel ca noi, adulții, și ei întâmpină dificultăți și nu pot adormi ușor. Pe lângă faptul că au un creier în dezvoltare care face ca somnul să nu fie asemănător cu al nostru, pot simți și ei disconfort, dureri, foame, nevoia de alinare și de proximitate.

6. Să ne îngrijorăm pentru asocieri negative

Li se spune în multe feluri, asocieri negative, obiceiuri proaste, cârje de somn, dar oricum ne-am referi la ele, nu contează. Pentru că ele nu contează! Nu sunt ceva de care ar trebui să ne îngrijorăm vreodată. Unii bebeluși au mai mare nevoie de noi la adormire, alții nu. Asocierile pe care le au nu indică numărul de treziri. Există bebeluși care adorm doar cu “asocieri negative” și care nu se trezesc toată noaptea și alți bebeluși care adorm independent și au mai multe treziri.

În plus, prezența, ajutorul și afecțiunea părintelui nu ar trebui niciodată să fie considerate asocieri negative. Dimpotrivă.

Putem să ne dorim să schimbăm modul de adormire pentru că nu mai este sustenabil? Desigur! Dar nu pentru că în acest fel copilul va dormi mai “legat” sau mai bine. Putem să ne folosim de ceea ce funcționează acum fără să ne temem de un posibil moment viitor când acest lucru nu va mai funcționa? Absolut!

7. Să credem că somnul evoluează liniar

Dacă sunteți părinți de mai mult timp, sigur v-ați dat seama deja de asta până acum. Somnul evoluează, dar nicidecum liniar. Sunt perioade bune și apoi perioade mai puțin bune, suișuri și coborâșuri, dar privind în ansamblu, somnul se maturizează, cu siguranță, pe măsură ce copilul crește.

8. Să ne simțim vinovate că răspundem mereu copiilor noștri

În ziua de azi, concepția comună este că nu ar trebui să ne ținem copiii în brațe la somn, iar popularitatea acestei mentalități care patologizează instinctele naturale ne-a făcut să ajungem să ne simțim vinovate pentru ceva atât de firesc.

9. Să ignorăm semnele că ceva nu e în regulă

Atunci când cel mic de trezește de foarte multe ori, suntem de cele mai multe ori îndreptați spre antrenament de somn, în loc să fim îndrumați să investigăm adevăratele cauze. Dacă bebelușul se trezește din oră în oră, dacă respiră pe gură, dacă sforăie, dacă nu poate dormi la orizontală, dacă este neliniștit pe tot parcursul nopții, toate acestea sunt câteva semne că ceva mai mult se întâmplă și este nevoie să ne ocupăm în primul rând să descoperim cauzele. Găsiți pe site o resursă gratuită cu cele mai frecvente semne care ne indică ceva ce NU e normal.

10. Să facem din somn o luptă

Atunci când ajungem să fim frustrați și să transformăm somnul într-o luptă, nici bebelușul nostru va mai fi calm și cu atât mai mult nu va putea adormi. Dacă începe să apară iritarea în timp ce încercăm să ne adormim copilul, cel mai bine este să facem o pauză 20-30 min și să încercăm mai târziu.